Având o sarcină gemelară corpul meu a fost mult mai greu încercat de senzaţii şi probleme la nivel fizic. Încă de la 14 săptămâni de sarcină au început micile alarme pe care le-am luat ca mari probleme existenţiale. Asta şi datorită faptului că nu am avut alături decât soţul. Mi se părea că părerea lui nu este avizată şi tot ceea ce scotea pe gură era atent analizat ca să mă facă pe mine să mă simt bine.
Făcând abstracţie de sarcină, mereu am fost mai sensibilă sau chiar iritată/nervoasă în legătură cu mameloanele. Mai ales pe timp de iarnă simţeam constant acestă sensibilitate. Mi-am anunţat şi soţul şi am adus în discuţie şi posibilitatea hrănirii copiilor prin intermediul biberoanelor, dar cu lapte muls la pompa de sân de la mine.
Şocul cel mai mare l-am avut în spital după vreo două zile de la operaţia de cezariană. Având complicaţii (pierdere mare de sânge în timpul intervenţiei) şi o anestezie totală făcută la cezariană mi-a fost greu să ajung la copii. Speriată de faptul că bebeii nu mai erau în burtică şi trecuseră două zile de la naştere iar eu nu aveam lapte, îmi adun forţele să mă duc la secţia de Terapie Intensivă. Acolo, pe culoar mă ia în primire o asistentă ce nu se opreşte din răţoit. Nu ştiu când se apropie de mine şi îmi scoate un sân din cămaşă apoi apasă cu duşmănie pe el până ţâşneşte laptele din sân şi o stropește în ochi. Tot ea ofensată se ia de mine şi îmi spune că am destul lapte, numai să mă mult.
În jurul meu erau destule mame umilite, cu moralul la pământ şi cu copii mult mai bolnavi decât ai mei. Cu chipurile de piatră şi cu suferinţa săpată adânc în tenul încă tânăr se chinuiau să adune 2-3 linguriţe de lapte într-o cănuţă de tablă pentru minusculii bebeluşi.
Norocul meu a fost trecerea pe culoar a medicului ginecolog ce mi-a fost alături şi mi-a recomandat pompa de sân a secţiei. Cam aşa am hrănit copiii la maternitate, timp în care am schimbat două pompe de sân personale. Ca un fapt divers, scump nu înseamnă neapărat şi calitativ.
Nu îmi aduc aminte dacă mi s-a arătat în maternitate cum să alăptez. Ba mai mult, mi s-a recomandat să merg la psihologul secţiei pentru că au crezut că nu sunt capabilă să fac faţă gemenilor. De… doi copii de 1900 gr fiecare cred că dă “puţină frică” oricui. M-am ales cu recomandarea de a căuta ulterior psiholoaga la cabinetul privat. Nu am fost…
Nici acasă nu mi-a fost uşor. Am încercat în prezenţa bunicii să îi ţin la sân pe ambii copii. Practic nici ei nu stăteau mai mult de 3 minute liniştiţi la sân, dar laptele meu din biberon tot îl mâncau. Tărăşenia cu mulsul a ţinut cam două luni, până când o supărare mare mi-a făcut laptele să dispară peste noapte. Am trecut pe lapte praf şi am reuşit cumva să ne facem un program.
Aceasta este povestea mea legată de alăptare. Sau de lipsa de informare şi de susţinere începând din spital şi până la familie. Deşi bunica vedea că mă chinui, tot mă stresa că este imposibil să nu reuşesc, pentru că “nu am alt ceva de făcut decât asta”.
Am scris această experienţă a mea bazată pe lipsa de informare corectă. Pe 31 august tu ai ocazia să fi informată corect. Miruna Ioani (blogger @siblondelegandesc.ro), ACLR (Asociaţia Consultanţilor în Lactaţie din România) şi Parenting ADS îl aduc pe Dr. Jack NEWMAN în România.
Cu această ocazie, dacă vrei, poţi să aprofundezi următoarele teme:
• Cum să ai un start bun în alăptare
• Ataşarea corectă a bebeluşului la sân
• Frenul lingual şi alăptarea
• Ce este ora magică şi cum impestează aceasta alăptarea
• Suplimentarea cu formulă de lapte în primele zile după naştere
• Cum afectează anestezia alăptarea
• Despre sâni inflamaţi, furia laptelui, ragade şi alte probleme în alăptare
• De ce bebeluşul nu ia în greutate şi ce să facem în această situaţie
• Scăderea lactaţiei după primele luni de alăptat ca la carte
• Bebeluşii sunt diagnosticaţi greşit cu reflux sau alergie la laptele matern
• Duşmanii tăcuţi ai alăptării şi despre cum sabotăm alăptarea fără să vrem
• Ce înseamnă confuzia mamelonului
• Despre alăptarea la cerere vs alăptarea la program
• Laptele matern şi alăptarea prelungită
Dar cine este acest DR. JACK NEWMAN?
Ei bine, Dr. NEWMAN este cel mai recunoscut expert în alăptare din lume. Acum 32 de ani a deschis prima clinică de alăptare din lume, dedicându-şi din ce în ce mai mult timp pentru a ajuta mamele să îşi alăpteze copiii.
Sper să profite cât mai multe mămici de aceste informatii si incurajez sa caute si altele pe langa, in acest fel să creştem o nouă generaţie de mame informate corect şi complet.
Până la următorul articol:
MERGEM ÎNAINTE!
Oau, e rau daca nu stii dinainte … Dificila situatie …
Asa este
E greu când nu te ajută cineva. Mai ales că alăptarea nu e chiar floare la ureche.
Este o incercare a naibii de grea
Da..din pacate asistentele din spital bruscheaza si mamele și copiii…Nu au nici timp nicirăbdare sa iti explice ceva. Din pacate, fetita mea n a prea vrut sanul, ne-am chinuit până pe la 5 luni, în paralel cu formula si biberon. Apoi am început si diversificarea si a fost mai bine.
Pana la urma, alaptarea e importanta, dar daca nu ti iese nu e un capăt de lume. Sunt copii bolnăviciosi și alpatati și copiii sănătoși hrăniți cu formula – nu e nicio garantie.
Pana la urma fetita mea e foarte sănătoasă iar asta e tot ce contează.
Si ai mei au fost bine pana la creșă. Dar asta este o alta problema.
Foarte util articolul tău, informarea chiar face diferența!
O mare diferenta
Ui, ui, ui!
Tot e bine că soțul ți-a fost alături. Informarea în cazul mamelor tinere este de departe cel mai mare factor de confuzie în ceea ce privește hrănirea la sân a copilului.
Am mai vazut mămici care nu știu să-și țină copilul la sân.
Campanie e foarte bine venită în Românica, și felicitări multe Miruna Ioani și desigur, Georgiana Tonef-Filip pentru asta. Aducerea unui specialist renumit în domeniu, nu e doar binevenită, e absurd de necesară. Nu știu de ce nu s-a întâmplat deja.
Doamne ce m-a amuzat și m-a înfiorat totodată „chestia cu bunica ta. Pentru că să fim sinceri, multe mămici încă își mai cresc copiii după prescripții băbești.
Ca să vezi, lipsa de informare, bre.
Binevenit și foarte util articolul, lucru pentru care te felicit încă o dată.
Să-ți crească mari gemenii și cei care vor mai veni de asemenea! Și frumoși ca tine, bre, dar nu așa arțăgoși totuși.
1. Multumesc pentru aprecieri.
2. Alti copii sa faci matale.
3.Bunica… are 80 de ani acus, deci nu mai am pretentii la ea.
4.Sincer, nici acum nu as sti sa tin la san un bebe.
5. Cei 2 baieti imi ajung. Uneori ma intreb daca sunt numai 2 sau o banda de teroristi.
Doar doi ștrengari care te iubesc nelimitat și pe care tu îi iubești așișderea, arțăgoaso!
Tot timpul, la jugulară…
Uee-uee-ue! Tot ce aud sunt smiorcăieli.
„Alți copii să faci matale!”, ce să-ți spun!
Sunt sigur că dacă îți mai vin doi, te bucuri. Așa că nu mai fii așa. Adori bulgărașii ăia de bucurie și iubire necondiționată.
Ești dependentă de drăgălășenia lor!
BAAM!Șii, doamnelor și domnilor, Georgiana a rămas fără cuvinte! Yep!
Pe naiba fara cuvinte 😀 am abonament cu cuvinte nelimitate. Si vorbesc serios cu numarul de copii. Consider inconstienta sa faci copii numai pentru ca poti sau pentru ca tu esti prea religios sau indoctrinat de familie si societate sa nu faci intrerupere de sarcina. Dar cu partea de educatie si hranire corespunzatoare cum facem???
De aceea vă numiți PĂRINȚI, dragilor. Să munciți pentru ei, și bunicuța de 80 poate face donații. Știi?
Adică, sunteți tineri și 4 copii nu mi se par deloc mulți pentru un cuplu.
Sincer. Cred că fiecare familie ar trebui să aibă cel puțin 3, 4 ideal, dar 3 e ok.
Mai gândiți-vă.
Sti fraza cu ” eu nasc copiii si este dreptul MEU sa hotarasc cati sunt in stare sa nasc si sa cresc?”
Deci nu accept recomandari de numere perfecte pentru copii. Cu toate aceastea pentru mine perfect inseamna 2, ceea ce si am.
Atat de multe mame ajung sa nu mai poate alapta din cauza lipsei de ajutor, de informare, de sustinere. E binevenita o astfel de conferinta.
Asa este. Cred ca ar trebui facute cu regularitate.