Salutare,
Astăzi m-am trezit cu un mesaj în privat pe Facebook. O doamnă, reprezentantă a unei firme de curierat dorea să afle mai multe despre o sesizare făcută de mine ieri, la o postare dintr-un grup de business.
Pe scurt, o persoană, o cunoștință, îmi dăduse mesaj luna trecută cu o ofertă de la firma de curierat la care lucrează, ofertă nesolicitată și fără o formulă de salut.
Ulterior, această cunoștință și-a justificat mesajele către mine ca fiind către o prietenă. Halal prietenă din moment ce nu ne-am văzut de 7 ani și ultimul mesaj dat a fost prin 2018…
Veți întreba de ce scriu totuși un text despre această cunoștință. Răspunsul cred că ar trebui să fie logic: este mamă de gemeni.
Am cunoscut această persoană prin intermediul soțului meu. El (soțul meu) și soțul acelei persoane erau colegi de muncă. De văzut ne-am văzut fix de două ori, odată la ei acasă și odată la nunta lor, la restaurant. Atât!
Când i-am cunoscut, gemenii lor aveau câteva luni. Tot ceea ce vedeam la ei mi se părea o combinație ciudată de activități. Nu înțelegeam diferența de alimentație a copiilor, pentru că nu aveam prea multe cunoștințe despre bebeluși, gemeni și alergie la lactoză.
La vizita făcută la ei acasă am stat mai mult în bucătărie pentru că se fuma. Masiv chiar, eu fiind o persoană care este afectată imediat de o cantitate mare de fum. Și mai eram și în primele săptămâni de sarcină, încă neconfirmată ca gemelară. Dar, de aici încep să descriu comportamentul acestei cunoștințe, pe care nu o pot considera prietenă.
Numele ei începe cu L, este mai mică decât mine ca vârstă, este o persoană dezinvoltă, guralivă și arogantă.
În toată perioada cât am stat în bucătărie a vorbit despre sarcina ei cu o mare lejeritate și un soi de laudă. Teribilismul pe care l-a făcut în perioada sarcinii îl pun pe seama vârstei mici și chiar a inconștienței. Pentru că a avut totuși o sănătate bună și o sarcină ușoară, a putut muncii până aproape de termen și a condus inclusiv în ziua când s-a internat.
Până aici nimic ieșit din comun. Dar, partea cea mai traumatizantă pentru mine a fost povestea de la spital. Nu am reținut dacă a născut natural sau prin cezariană, cumva mintea mea a șters această informație.
L povestea atât de ciudat, când a laudă, când a glumă, ceea ce pe mine mă deruta total. O poveste atât de detaliată despre ce i se întâmpla pe masa de nașteri nu am auzit de la nicio persoană până acum. A fost o povestire atât de vizuală, încât am avut impresia că eram eu acolo, cumva în pielea goală și expusă publicului.
Tot ce am reținut despre starea ei a fost că nu avea dilatația necesară, apoi că nu i se rupeau membranele. Dar nu știam ce înseamnă nici dilatație, nici membrane. Erau termeni ce nu îmi foloseau până în acel moment.
Povestirea a continuat cu o altă etapă din nașterea copiilor ei: ruperea membranelor. Mai precis a relatat discuția cu medicul din sala de naștere, inclusiv propunerea de a i se rupe manual membranele.
Aici a fost un șoc pentru mine, căci a spus râzând cum medicul și-a băgat pumnul în vaginul ei și împingea pentru a rupe membranele. Descrierea ei era atât de vizuală încât mi s-a făcut rău instant. Mă luase cu leșin și stare de vomă. Nu știam ce se întâmplă cu mine și mă gândeam cu groază că voi trece și eu prin aceeași situație. Cred că acela a fost momentul când mi-am dorit să fac cezariană.
După ceva timp, când începeam să îmi revin, L a dat-o în obiceiuri băbești. Se tot plimba pe la spatele meu cu pretexte, ca să aflu ulterior că îmi turna sare pe cap pentru a afla ce sex vor avea copiii mei. Glumele și presupunerile acelea au fost de prost gust. Pur și simplu m-am simțit abuzată psihic și nici soțului nu am fost în stare să îi spun.
Au urmat discuții detaliate despre analize, ecografii și nu mai știu ce cheltuieli. Au aproximat toate acestea pe timpul sarcinii la peste 100 de milioane. Atunci încă se calcula în milioane…
Per total am plecat traumatizată de imaginea ei pe masa de nașteri cu pumnul medicului ei ginecolog împingând în vaginul ei pentru a rupe membranele, cu o sumă fabuloasă pentru analize și cu teama de a avea și eu copiii cu intoleranță la lactoză. Practic a fost începutul fricilor mele pe timpul sarcinii. Frici ce nu am reușit să scap de ele până la final.
Un final ce la mine a fost cu cezariană neprogramată, cu anestezie totală.
Ceea ce am vrut să spun prin acest text este faptul că o femeie însărcinată este foarte emotivă. Ceea ce aude de la alte mame sau medici poate fi un șoc. Bineînțeles că pot fi femei bine ancorate în realitate și fac față cu brio la diferite experiențe de sarcină sau de naștere povestite de către alte mame sau medici. Dar nu toate suntem așa. Eu nu sunt așa.
Se spune că odată trecut hopul, totul este mai ușor. Probabil așa a fost și pentru L, iar asta se poate înțelege din lejeritatea cu care povestea. Dar, nu a putut empatiza cu mine, nu a văzut cum reacționez eu la cele povestite și a turuit continuu.
Această atitudine se poate educa sau nu. Ceea ce vreau eu să fac prin intermediul blogului și a grupului Mame de gemeni-Educație și Echilibru este fix partea de susținere morală și spirituală. Prin seria DIN LUMEA MĂMICILOR CU GEMENI vă prezint mame de gemeni ce au avut curajul să iasă în față și să prezinte REAL cum a fost sarcina și nașterea pentru ele. Fiecare text a trecut prin filtrul meu, un filtru foarte empatic cu fiecare cititoare a blogului sau membră a grupului.
Ca o recomandare înainte de finalul articolului vă spun așa:
Aveți grijă ce spuneți unei femei însărcinate. Aceste cuvinte pot ajuta sau pot afecta. Mai bine dați răspunsuri scurte și concise, iar pe cele lungi numai dacă femeia însărcinată le cere ca explicații suplimentare.
Dacă doriți, puteți să îmi spuneți în comentarii ce frici v-au fost induse în sarcină numai la auzul unor povești.
Până la următorul articol vă doresc o primăvară frumoasă.
Semnat Georgiana,
Mamă de gemeni 🙂
