Animalele au simţuri speciale. Mirosul şi auzul este mult mai dezvoltat decât la oameni. Ba aş putea să mizez pe faptul că ele, animalele, ştiu de sarcină înainte ca noi să primim confirmarea. Comportamentul lor se modifică şi tinde către unul de protecţie. Cel puţin la pisici şi câini.
Tot căutând informaţii despre acomodarea animalelor de companie cu femeia însărcinată şi ulterior cu bebeluşul sau bebeluşii am găsit în mare parte aceeaşi poveste legată de câini şi pisici. Despre păsări, reptile şi peşti se menţionează strict partea de igienă a cuştii lor şi igiena mâinilor ce le manevrează. Cred că îmi va fi mai uşor să menţionez informaţiile găsite sub formă de rezumat, apoi voi arăta şi punctul de vedere am doamnei doctor Evelyn.
Voi începe cu acomodarea animalelor pe timpul sarcinii:
CÂINII
– Câinii de talie mare pot să sară pe burtică.
– Simulează prin casă schimbatul unui bebeluş, vorbitul cu el şi alte activităţi ce au bebeluşul în centrul atenţiei. Va fi ca un fel de pregătire pentru căţel. Nu uita să îi acorzi totuşi atenţia de care are nevoie, pentru a nu te trezii cu reacţii de gelozie din partea acestuia.
– Trebuie aleasă bine talia câinelui, în funcţie de spaţiul casei, numărul membrilor familiei şi de necesităţile animalului. Se ştie că unele rase de câini au nevoie de o anumită stimulare psihică şi de mişcare multă (alergătura).
– Câinele trebuie învățat să tolereze să fie atins în zona urechilor, gurii și picioarelor și să îi fie luată mâncarea din gură. Dar şi copiii trebuie să înțeleagă limitele câinelui și să le respecte.
PISICILE
– Pisicile sunt mai teritorialiste, mai exploratoare şi mai flexibile decât un căţel. Nu ar fi ciudat să le găseşti lângă sau chiar în pătuţul bebeluşilor. La început de curiozitate şi apoi din comoditate şi căldură. Asta pentru că întotdeauna alegem aşternuturile şi păturicile cele mai bune şi călduroase pentru copiii noştrii.
Personal am surprins motanul dormind între copii când aveau o lună sau două. Sau chiar mângâindu-le picioruşele când îi auzea plângând. Era ca teleghidat când plângeau şi se ducea glonţ la ei la picioruşe. Punea lăbuţa pe ei. Când se calmau din plâns se aşeză lângă ei sau lângă mine şi adormea imediat. Însă, unele pisici se pot simţii ameninţate pe teritoriul lor. Sunete, obiecte, mirosuri, obiceiuri şi gesturi noi pot să facă pisica să se simtă frustrată.
-Poţi începe să foloseşti din timp produse de îngrijire pentru bebeluşi. Un ulei de corp, o cremă sau poate pudră de talc pot să devină familiare animăluţelor tale dacă le foloseşti până să vină bebeluşii acasă. În acest fel vor asocia mirosurile şi obiceiurile noi cu ceva normal. Poţi să îi limitezi accesul într-un anumit spaţiu sau chiar în camera copiilor.
– De făcut constant vaccinurile animalelor de companie (antirabic, anti aviar, sau specifice fiecărei specie de animale de companie)
După naștere
– Când te afli în spital trimite acasă înregistrări audio cu plânsul copiilor sau câteva hăinuţe purtate de aceştia pentru ca prietenul tău necuvântător să se familiarizeze din timp cu cei mici.
– Trebuie să avem grijă la reacţiile involuntare ale animalelor. Aceste se pot speria de sunetele sau de mişcările bebeluşilor, mai ales dacă nu au stat până acum în preajma altor bebeluşi.
– Cel puţin în prima lună de viaţă accesul animalelor de companie este restricţionat în camera bebeluşilor şi în bucătărie.
– Când copiii încep să exploreze la nivelul podelei ar fi bine să îi putem pune într-un ţarc unde animalele de companie nu au acces, dar pot să vadă activitatea celor mici.
– Cu timpul, copiii se pot simţii mai în siguranţă în compania animalelor. Vorbesc cu ei, crează jocuri şi chiar se simt înţeleşi pentru că nu sunt criticaţi.
– Animalele au un efect antistres asupra copiilor, dar şi asupra oamenilor.
– Copiii care au avut acces de mici la animale vor fi mai puţin reticenţi la contactul cu alte animale noi pe parcursul vieţii.
Cele mai potrivite rase de câini pentru copii: Golden Retriever, Boxer, Labrador, Beagle, Terranova, Poodle, Bulldog francez, Weimaraner.
Cele mai potrivite rase de pisici pentru copiii sunt: Pisica Abisiniană, Birmaneză, Mâine Coon, Ragdoll, Siameză, Manx, Balineză, Cornish Rex, Bengaleză şi Exotică Shorthair.
Dieta animalelor se stabilește în funcție de greutate, rasă și vârstă.
De evitat după naștere
Un animal care nu primește atenție și este lăsat singur prea mult timp poate dezvolta depresie sau anxietate care se pot transforma într-un comportament distructiv. Este valabil şi pentru animăluţele ce sunt ţinute în cuști precum papagalii, hamsterii, broscuţele ţestoase, porcuşori de guineea sau iepuraşi.
Acum voi trece la răspunsurile oferite de doamna doctor Evelyn.
– Evelyn te rog să ne spui ce părere ai legată de percepţia animalelor faţă de sarcina umană.
– Sincer cred că sarcina o percep chiar dacă noi nu ne dăm seama. Mi se pare imposibil să nu simtă noua viaţă care se dezvoltă în burtică.
– Dacă animalele de companie pe care le avem sunt de talie micuţă sau foarte docile, le primim în preajma burticii?
– Aş sfătui ca în sarcină să lăsaţi animăluţele să doarmă cu capul pe burtică. După ce se naște bebelușul și îl aduceţi acasă să îl prezentaţi animăluţelor. Apoi să fie o convieţuire cu interacţiune constantă, fără frică. Să aibă acces să îl miroasă pe bebe, să îl lingă pe picioruş (sau zone pe care nu le bagă în guriţă). Să arăţi mereu copilului cum să mângâie animăluţul, să nu îndemni nici măcar în glumă să tragă pisica sau căţelul de coadă sau să “o bată” că a făcut nu ştiu ce.
– Cum se face acomodarea animăluţelor de companie cu bebeluşul?
– Acomodarea cu noul bebe consider că se face la fel cum se introduce bebeluşul unui frăţior mai mare. Problemele care apar cu animăluţele şi copiii în general sunt din gelozie şi lipsă de atenţie. E natural ca atunci când vine bebe să nu mai acorzi aceeaşi atenţie animăluţului dar trebuie încercat cumva să balansezi lucrurile. Eu când am venit de la spital cu fetiţa primul lucru am pus scoica jos şi le-am lăsat pe pisica şi căţeluşa noastră să o miroasă. Amândouă au fost intrigate. Pisica mai rezervată puţin. Căţeluşa a început să o lingă pe picioruş pe cea mică. E importantă şi atitudinea. Că dacă ne panicăm din X motive şi nu lăsăm animalul să se acomodeze cu copilul, la care mai adaugi şi scăderea bruscă de atenţie mi se pare o reţetă pentru un potenţial dezastru. Am auzit de căţei (de talie mică într-adevăr, care tind să fie foarte răsfăţaţi şi în centrul atenţiei) extrem de geloşi pe copii, până într-acolo încât să vrea să îi muşte. Pisicile sunt mai independente din fire şi nu prea apar probleme de genul.
Legat de animalele de companie cu sânge rece am găsit numai recomandări de igienă cu atenţionarea că acestea pot să transmită salmonela. Pe acest principiu ar fi păsările cu aviara, porcul cu porcina, vaca cu boala vacii nebune. Cu toate acestea cei ce aveam animalele mai sus enumerate avem grijă de ele pentru că ne sunt utile sau ne sunt dragi.
De-a lungul timpului s-a demonstrat că oamenii care au crescut în preajma animalelor sunt mai sociabili, mai inteligenţi, adaptabili la neprevăzut, mai sănătoşi şi curioşi. Şi totul pleacă de la părinţii ce îşi învaţă de mici copiii cu prezenţa animalelor de companie sau animalele domestice din curţile lor.
Surse foto: unsplash, pixabay, itzybitzy, arhiva personala Dr Evelyn
