Dacă în iulie 2023 am scris despre primul an de școală al gemenilor mei, astăzi, în ultimele zile de martie 2024 scriu despre mutarea împreună a copiilor. Dar să o iau cu începutul…
Numele Subtitlurilor
În vara lui 2023 am depus la o altă școală cerere de transfer pentru copiii mei. Între timp, copiii au fost acceptați în programul “Școala de vară”, organizat și administrat de Primăria Sectorului 5, program în care se oferea mic dejun și masa de prânz.
Am profitat de programul de vară pentru a-i acomoda pe copii cu școala unde doream să îi transfer. Am stat cu tensiune toată vara pentru că nu mi se spunea nimic concret și pentru că în programul de vară mai erau alți doi copii de la școala de unde doream să ne transferăm.
Cu fiecare ocazie care se ivea, întrebam de transfer, dar stăteam și cu frica de a nu se transfera și cei doi copii de la prima școală. De ce spun că stăteam cu frică? Pentru că, deși îi cunoșteam pe cei doi copii de la grădiniță și pe părinții lor, în perioada verii au apărut situații greu de imaginat anterior.
Telefoane, trotinete, role, căști fără fir, ba chiar și covrigi de 3 lei punga au fost teme care mi-au scos neuronii din cap și i-au trimis pe maidane… de, proximitatea Ferentariului. Cu toate acestea, copiii s-au acomodat cu școala. Mai bine spus, cu clădirea și câțiva profesori. Dar comportamentul dintr-un program de vară diferă foarte mult față de cel dintr-o școală normală și fix acolo am avut de tras ulterior…
Între timp, am văzut-o tot mai des pe doamna director, am vorbit cu dumneaei, am primit recomandări dar și apostrofări.
Da, știu că am copii activi, poate hiperactivi, că au idei, creativitate și uneori mâncărici în dos, dar lejeritatea cu care au abordat cadrele didactice programul de vară a cam scos din capul copiilor mei regulile, limitele și vorbele frumoase …
În fine, trece vara și aflu răspunsul la transfer: APROBAT. Nu mai puteam de bucurie, dar copiii acum doreau să fie în aceeași clasă. Le-am spus că am cerut transferul în clase diferite, așa cum au făcut și la clasa zero. Au fost bosumflați o perioadă, dar își doreau să înceapă noul an școlar la “noua școală”.
Noul an şcolar, la noua şcoală
Deschiderea anului a fost foarte emoționantă și pentru mine. Alin avea să își cunoască noua învățătoare și colegii. Denis a avut “norocul” de a intra în clasa doamnei învățătoare din programul de vară, dar să fie în clasă și cu altă pereche de gemeni pe care i-a mai văzut de vreo două ori până acum.
Trebuie să recunosc că eu am fost cea în tensiune: două colective de părinți, două învățătoare de cunoscut, două grupuri de mesaje și de telefon.
Dacă în primele săptămâni de școală învățătoarea de la clasa lui Alin îmi părea firavă, ulterior nu mai știam ce să cred.
Un tăvăluc de evenimente, cuvinte și chiar petiții de la “părinți sensibili” m-au determinat să mut copiii în aceeași clasă. De data aceasta gemenii au fost supărați. Nu mai aveau “clasa lor”, “doamna lor”, “colegii lor”. Acum totul era la comun.
Nu vreau să par secretoasă, așa că voi enumera câteva dintre motivele pentru care am decis mutarea gemenilor în aceeași clasă, fără să aprofundez.
Distrugerea obiectelor personale, agresarea fizică, glume proaste, toate culminând cu un cadru didactic care a spus că nu îmi poate spune ce s-a discutat la ședința cu părinții din seara trecută.
Încă de la primele semne de alarmă am apelat la consilierul școlar, dar cu mare teamă. Ce va spune, cum mă va critica, ce am greșit, au fost câteva dintre întrebările care m-au panicat efectiv.
Care credeți că a fost prima întrebare pe care mi-a adresat-o consilierul școlar? Pentru mine a fost efectiv cea care mi-a dat răspunsul la situația din clasa lui Alin. Și anume:
“De ce nu îi mut împreună?”
Ce am făcut eu?
Am luat această întrebare ca un pansament și l-am pus pe rana mea, de frica de neacceptare a copilului meu în acel nou colectiv. Apoi am spus motivul pentru care i-am despărțit. Am răspuns și la alte întrebări ale consilierului, mi-am dat acordul să facă ședințe individuale cu el dacă este cazul și am revenit de câte ori am fost chemată la o întâlnire cu el. Adică la încă două întâlniri.
Tot răul spre bine se spune și cumva, așa a fost.
Unul dintre motivele pentru care am mutat copiii la noua școală a fost și programul de tip “After”, numit aici “Școala după școală”. În cadrul programului se primește masa de prânz iar număr-ul copiilor este limitat la cel mult 15 în clasă. Am reușit să îi înscriu pe ambii copii în acest program, dar clasa lui Alin avea programul mai scurt cu o oră pentru că nu aveau personal suficient pentru a acoperi întregul program al Școlii După Școală.
La catedra acestei clase au venit pe rând profesorul de sport, cel cunoscut de la Școala de Vară, consilierul școlar și chiar doamna directoare. Toate neplăcerile s-au petrecut aici. Când am fost anunțată de durata mai mică din clasa lui Alin am cerut să fie mutat în clasa lui Denis pentru diferenţa de o oră. Așa a început acomodarea, dar cu mari conflicte între ei.
Între timp au fost două ședințe la clasa lui Alin, ședințe la care nu am putut participa. Pe grupul clasei a început o avalanșă de neplăceri, apoi a apărut un mesaj cum că eu trebuie să mă prezint la doamna directoare iar copilul meu va fi exclus de la Școală După Școală.
Am mers la doamna directoare cu mintea zăpăcită după ce învățătoarea lui Alin mi-a spus că nu are voie să îmi spună ce s-a discutat la ședință. Doamna directoare s-a exprimat elegant în privința părinților de la clasă, folosind expresia “părinți sensibili”, dar a spus clar că Alin este scos din programul Școlii După Școală.
Am început să tremur, recunosc, m-am simțit pierdută, părăsită, condamnată să stau numai cu copiii acasă, fără să pot lucra. Atunci am întrebat cu gândul la “totul sau nimic” dacă se poate muta Alin la programul de Școală După Școală al lui Denis, apoi să îl mut cu totul.
Doamna directoare a părut surprinsă de propunerea mea, a stat puțin pe gânduri apoi a acceptat, spunând că este în perioadă de probă până la finalul anului. Dacă nu sunt reclamații la adresa lui Alin, atunci pot să fac cerere de transfer în clasa lui Denis, cu începere din 8 ianuarie 2024.
Nu pot spune cât de ușurată am fost. De aici lucrurile au mers mai ușor, dar tot eram în tensiune cu timpul petrecut la ore. Aveam de pregătit în paralel două serbări, fiecare copil cu altă poezie și alte cântece. Culmea, serbările erau în aceeași zi, la distanță de o oră una față de cealaltă.
Și vine decizia doamnei directoare.
“Da, faceți cererea de transfer, Alin începând din 8 ianuarie va face parte din colectivul clasei … . “
Pot să spun că am fost lovită de un val de fericire, pluteam efectiv, dar m-am comportat ca un mutulică când eram în preajma celorlalți.
De tăcere, am fost luată drept nesimțită, căci nu am vorbit, salutat și ce au mai crezut ceilalți ca fiind suficient… Vă jur că în realitate percepția doamnei învățătoare a fost colectivă, dar cu aluzii la mine, că de, eu am fost în spatele ei la serbare, singurul loc unde am mai găsit spațiu în clasa total nepotrivit aranjată pentru serbare și plină de membrii până la al șaptelea neam de copil. Soțul stând în cadrul ușii toată serbarea.
Uite așa am fost nevoită să mut gemenii în aceeași clasă. Acum spun că până în clasa a IV-a vor sta împreună, iar după aceea, în funcție de abilitățile lor școlare.
Despre cum este cu ei în aceeași clasă, clasă în care se mai află o altă pereche de gemeni și o altă pereche de frați, frați care nu sunt gemeni, vă voi spune, probabil, în vară, pentru a observa pe îndelete.
