De multe ori am spus că nu mai pot. Dar de şi mai multe ori mă apuca ruşinea când vedeam câte o emisiune la TLC cu multipleţi. Mi se pare un curaj nebun să duci la capăt o sarcină cu mai mult de 3 copii în burtică. Îmi era foarte greu să urmăresc perioada de spitalizare sau îngrijirile speciale acordate fiecărui bebeluş în parte. Însă, ceea ce mă mulţumea era faptul că atât personalul de la spital cât şi familia proaspeţilor părinţi erau implicaţi până peste cap.
Fiind membră în câteva grupuri de mămici, am văzut şi câteva cazuri (căci nu le pot spune întâmplare sau moştenire genetică) interesante. Cel mai mult m-a impresionat o mămică ce avea 3 perechi de gemeni. Fotografia făcută de Crăciun în faţa bradului a fost copleşitoare. Fetele mari erau aşezate în faţa bradului, cele mijlocii în faţa celor mari şi erau cuprinse de braţele lor iar bebeluşii în braţele celor mijlocii. O superbitate de fotografie!!!
L.E. In aceasta luna am aflat de mama romanca ce are 4 serii de gemeni!!!! Uau, cat de incredibil este…. 🙂
Articolul de astăzi va fi un interviu cu o mămică de tripleţi şi de gemeni (în această ordine 😀 ). Mămica Oana a fost adusă recent de către o altă mămică în grupul de pe Fb numit “Clubul mămicilor cu gemeni/tripleţi”. Imediat mi-a atras atenţia. Ştiam că este o persoană deosebită din momentul în care am auzit că are şi gemeni şi tripleţi. Am spus să îmi încerc norocul şi să o întreb şi pe ea dacă doreşte să îi iau un interviu. Răspunsul fiind pozitiv, am fost foarte bucuroasă. Acum vă las şi pe voi să vedeţi cum se simte o mamă cu 5 copii mici.
-Bună Oana, mulţumesc pentru că ai acceptat să ne împărtăşeşti povestea ta.
-Bună. Cu mare plăcere împart din bucuria mea.
Eu – Deşi nu vreau să fiu a suta mia persoană, tot te voi întreba dacă sarcinile sunt naturale, fără tratament.
O – Cu tratament. Începând cu vârsta de 38 de ani am făcut foarte multe tratamente pentru infertilitate, printre care şi 7 FIV. Primele 4 fertilizări în România la diferite clinici au fost fără succes. Restul de 3 le-am făcut în Grecia, două au fost cu succes şi au rezultat tripleţii şi gemenii.
Eu – Ce vârstă aveai când ai rămas prima dată însărcinată?
O – Prima sarcină a venit la 40 de ani şi a doua la 42.
Eu – Ce meserie aveai înainte de prima sarcină?
O – De profesie sunt farmacist şi lucrez de 20 ani în industria farmaceutică în diverse poziţii de conducere.
Eu – Ai mai putut să profesezi după prima naştere?
O – După naşterea tripleţilor, dar şi pe durata sarcinilor am lucrat. Acum după naşterea gemenilor am decis că următorii 2 ani să nu mai lucrez şi să mă bucur în exclusivitate de copii.
Eu – Cum a contribuit soţul la toată povestea aceasta?
O – Pe parcursul acestor ani, începând cu naşterea tripleţilor, am avut susţinerea soțului care a beneficiat de concediul de creştere copil.
Eu – Ce drăguţ. Cum a fost viaţa ta înainte de copii faţă de acum, cu 5 copii?
O – Mi-am dedicat tinereţea carierei, am făcut 3 facultăţi şi nenumărate specializări. M-am realizat material, am călătorit, am petrecut, ne-am distrat. Nu regret nimic. Acum în viaţa noastră au apărut noi provocări, noi motive de bucurie, noi împliniri. Şi uite aşa ne simţim tineri, fericiți și viaţa noastră este împlinită.
Eu – Uau, mi-ai răspuns şi la întrebări ce încă nu apucasem să le pun. Ce te-a determinat să faci ultimul tratament? Practic aveai deja 3 copii acasă. Pentru unii înseamnă enorm de mult 3.
O – Nu m-am simţit suficient de împlinită, îmi lipsea ceva. Prima experienţă a sarcinii a fost scurtă şi cu mult stres datorat opiniilor medicale de a face embrioreducție. Apoi viaţa cu tripleţii a fost de vis, ne-am descurcat atât de bine, nu ne-a fost greu deloc.
Am fost cu ei peste tot, în ţară şi în străinătate, ceea ce ne-a încurajat. În plus, aveam 2 embrioni congelaţi şi aveam dilemă legată de ce vom face cu ei. Eu având nişte sarcini pierdute, am decis că singura soluţie este transferul lor. Evident că nu am reuşit, însă am suferit enorm şi de data asta. Nu mă consola că am deja 3. Pierderea lor era grea suferință. Aşa că am decis să mai facem o ultimă încercare, ca să mă liniştesc şi să îmi pot vedea de viaţa fără traume sufleteşti. Şi uite aşa au venit pe lume gemenii.
Eu – Cu adevărat impresionant. la câte săptămâni ai născut tripleţii şi la câte gemenii? Ce greutate au avut?
O – Tripleţii s-au născut la 30 săptămâni cu 1510 gr, 1340 gr şi 1510 gr. Am stat în spital 7 săptămâni până când cea mică a ajuns la 2 kg. Cu ajutorul lui Dumnezeu, au fost sănătoși şi rezistenţi pentru că în maternitatea de stat au făcut diverse infecţii. Pe gemeni i-am născut la aproape 35 săptămâni cu greutăți mari de 2660 gr şi 2640 gr, perfect sănătoş. Și ei au stat în spital 2 săptămâni şi nu am avut niciun incident.
Eu – Bănuiesc că cezariană ai avut la naşteri.
O – Ambele nașteri au fost prin cezariană pentru a nu pune în pericol viaţa feţilor şi aşa destul de fragili, prematuri fiind. Tripleţii s-au născut la maternitate de stat, iar gemenii la maternitate privata(2).
Eu – Cum a fost experienţa din maternitatea de stat?
O – A fost o lecţie de viaţă, de supraviețuire, o îngenuchere şi umilire a mamelor şi aşa greu încercate. Dacă ar fi în puterea mea, aș schimba tot acolo. Poate doar o mână de oameni cum trebuie aş mai păstra, iar restul e demn de alte profesii, nu medicale, fiind lipsiţi de compasiune şi respect pentru pacient.
Eu – Ştiu ce spui, am trecut prin asta cu secţia de neonatologie de la Municipal.
O – La polul opus a fost experienţa de la maternitatea privata(2). Mi-au îngrijit zi şi noapte copiii, în secţia de prematuri fiind doar 3 copii din care 2 ai mei. Totul a fost ireproşabil. Am confirmarea că se poate! Oricum în ambele sisteme am plătit şi poate chiar la acelaşi nivel, dar am primit altceva în schimb. La maternitatea privata(2) am văzut altceva acolo. Medici foarte buni şi foarte atenţi cu pacientul, o îngrijire exemplară. În maternitatea privata(1) am avut experiențe oribile în timpul sarcinii cu tripleţii de aceea am ales la final maternitatea de stat.
Eu – Dacă ar fi să mai naşti odată, unde ai alege?
O- Spun cu mâna pe inimă că nu aş mai naşte vreodată la stat, iar spitalul privat l-aş alege cu foarte mare atenţie şi precauţie.
Eu – Cum ai descrie prima sarcină? Ce ai simţit la confirmarea sarcinii? A fost o sarcină tensionată?
O – Prima sarcină a fost foarte grea la nivel emoţional deoarece era multiplă, considerată de mare risc. Toţi medicii mă sfătuiau să fac embrioreducție. Eu nu am putut renunţa la niciunul dintre feţi deşi mi se spunea constant că nu va ieşi bine.
Eu – Cum a fost sarcina 2?
O – Ca şi sarcina 1, a fost o sarcină grea, am avut toate simptomele nedorite şi spre final o burtă grea. Am stat mult la pat, o perioadă neplăcută, însă a meritat şi aş repeta-o oricând.
Eu – Cât ai stat la pat în sarcini?
O – La prima sarcină de la 19 săptămâni când am făcut peritonită şi m-am operat de urgenţă, iar la a doua de la 22 săptămâni.
Eu – Uau… operaţie pe sarcină?
O – Da, aveam o burtă care era la 19 săptămâni cât una de 9 luni, dar era vorba de o infecţie mare. Norocul meu a fost dr Copăescu de la Ponderas care m-a diagnosticat imediat şi am fost operată. Ei ne-au salvat viaţa, mie şi tripleţilor.
Eu – Are toată stima mea acest medic! Câte kilograme ai luat pe sarcini?
O – Am luat aproximativ 30 la fiecare.
Eu – Ce nu ai putut să mănânci?
O – Nici nu ştiu să îţi spun ce nu am putut mânca pentru că am ţinut regim în ambele sarcini.
Eu – Ce fel de regim? Recomandat de medic?
O – Da, recomandat. Am un medic deosebit care ne-a fost alături, al cărui nume îl poartă băieţelul meu, primul născut.
Eu – Foarte drăguţ gestul tău.
O – Regimul a fost mai degrabă un regim alimentar pentru ca feţii să ia în greutate. Este ştiut că în sarcinile multiple este o luptă a feţilor pentru nutrienţi, iar aceştia(nutrienții) trebuie să fie de bună calitate pentru a avea toţi o greutate bună. Nu am făcut abuzuri alimentare, nu am mâncat prostii.
Eu – Ai mâncat forțată sau în limite normale pentru tine?
O – Am mâncat multe proteine, fripturi multe. Sarcina fiind mare şi uterul pe măsură apăsa pe stomac şi nu puteam mânca volume mari. Am mâncat doar de foame.
Eu – Ce bine ar fi dacă toate femeile însărcinate ar înţelege că nu trebuie să mănânce pentru 2,3, 4 persoane. Până la urmă totul se duce într-un singur stomac. Pe timpul sarcinilor ai citit ceva de specialitate sau ai ţinut cont numai de sfaturile medicului ce ţi-a urmărit sarcina?
O – Am citit foarte mult. Am preferat site-uri medicale americane.
Eu – Ai găsit ceva legat de greutatea normală a feţilor pe timpul sarcinii gemelare şi de tripleţi? În România nu am găsit nimic.
O – Da, găsești multe sfaturi referitoare la alimentaţie, medicaţie de suport.
Sarcinile multiple în special cele obținute prin FIV necesită suport hormonal. La americani găsești cazuri multe de sarcini multiple. Chiar cu foarte mulţi feţi.
Eu – Am văzut câteva emisiuni la TLC despre acestea. Naşterile tale au fost declanşate sau a fost decizia medicului?
O – La prima sarcină am născut deoarece aveam membranele rupte şi am făcut preeclampsie. La a doua a fost de comun acord cu medicul şi la propunerea mea, deoarece amândoi aveam temerea că uterul nu va rezista prea mult având deja o cicatrice importantă.
Eu – Bebeluşii au fost alăptaţi sau formulă?
O – În primele 3 luni de viaţă au primit în exclusivitate lapte matern cu biberonul pentru a monitoriza cât mănâncă fiecare. Apoi a fost o perioadă când am suplimentat cu lapte praf pentru că cerinţa era din ce în ce mai mare şi în final am rămas doar cu formulă.
Eu – Toţi 5?
O – Da, acum gemenii primesc mese de lapte matern şi mese de formulă.
Eu – Cât au gemenii?
O – 2 luni şi jumătate.
Eu – Multe înainte! Măi mami, cum stai cu timpul? Cu viaţa de cuplu? Cu intimitatea? Te mai simţi sexy?
O – Timpul se scurge foarte repede când sunt cu copiii, însă am timp şi pentru mine. Îmi fac părul, unghiile, genele, îmi cumpăr ceva frumos de îmbrăcat. Avem susţinerea familiei şi ieşim din când în când doar noi doi. Soţul şi-a luat un an liber să îl petreacă doar cu noi. Ieșim des în oraş, la evenimente, la mare, la munte.
Nu e timp de plictiseală! Nu ştiu dacă mă simt sexy, dar îmi place în pielea mea, dieta mă ajută, mai ales când sunt rezultate. Nu suntem depășiți de situaţie, avem ajutor la curăţenie, ne place să mâncăm şi în oraş. Suntem bine!
Eu – Deja mă faci invidioasă. Cred că ai descris ceea ce îşi doreşte orice femeie măritată şi cu copii.
O – Nu trebuie. Avem o situație financiară bună şi ne-am permis diverse. Copiii noştri au fost în vacanţă în ţară şi în străinătate. Pe la noi îi ducem mereu peste tot, pe la evenimente, sărbători diverse, locuri deosebite.
Eu – Mă bucur să aud asta. Personal mă urnesc greu cu doi (şi iar mă plâng cât de greu îmi este…)
Eu -Câte camere are căminul tău?
O – Noi locuim momentan într-un apartament cu 5 camere şi în curând ne mutăm la casă.
Eu – Copiii au camerele lor? Gen tripleţii una şi gemenii una?
O – Da, aşa este.
Eu – Nu vreau să îmi imaginez ce va fi peste 1 an. Practic o să ai o mică grădiniţă.
O – Daaa…
Eu – Ce te relaxa pe tine în timpul sarcinilor?
O – Cumpărăturile online
Eu – O daaaa, ştiu ce spui.
Eu – Dragă Oana, ne vom opri aici. Copilaşii au mai mare nevoie de tine. Îţi mulţumesc pentru timpul acordat şi promit să te urmăresc în grupul de mămici.
O- Mulţumesc şi eu şi urez multă sănătate tuturor părinţilor de gemeni şi tripleţi.
Dacă ai avut răbdare să citeşti acest interviu, îţi foarte mulţumesc. Consider că mămica Oana a fost foarte interesantă. Sper să vă aduc şi pe viitor interviuri la fel de interesante cu super mămici de gemeni (şi tripleţi).
L.E. 2 Ati fi interesati de o continuare? Sa vedem ce mai fac Oana si cei 5 copiii?
Waaaaw …. m-ai facut sa citesc aproape tot interviul si sa te admir. Eu am o fetita si sunt momente in care ma plang ca imi este greu si ca ma epuizeaza. Nici nu imi imaginez cum este cu 5 copii. Te felicit si cred ca esti o mama implinita cu asa copii! Te imbratisez cu drag
Multumesc
Wow.Gata, nu ma mai plang. Eu am un baietel si mi se pare ca e tare greu. Daca Oana poate si nu pare coplesita, putem si noi
Îți împrumut gemenii ptr o experienta cu 3 ?????
Wow, 3, uneori unu mi se pare greu, dar 3, trebuie felicitata
Care 3? Are 5
Oo da, stai asa ca m am zapacit ????
Felicitări! O adevărată eroină! Multă sănătate vă doresc!
Ii voi transmite
Sunt impresionata dar si fericita sa vad ca se poate sa ai 5 copii mici si sa te descurci cu toate. O admir pe Oana si copiii sunt adorabili. Eu am doar unul si uneori imi spun ca e prea mult, dar de acum de fiecare data cand mi-e greu o sa ma gandesc la faptul ca puteau fi 5. 🙂 Ii doresc multa sanatate Oanei si familiei ei.
Io voi transmite
Wow, 5!asta da curaj. Dar, asa cum a specificat și ea, are o situație materiala bună și își permite sa stea acasă cu ei. Noi, care depindem de serviciu și de salariu, e clar ca întâmpină dificultati
Știu ce spui. Mulți trecem prin asta.
Foarte interesant interviul. Felicitari
Mulțumesc
Cred ca nu a fost usor, dar cu siguranta este minunat sa ai 5 copii frumosi.
O fi. Eu am numai 2. Deci nu pot decât sa presupun cum ar fi cu 5 dinpunctul de vedere al unei mame cu doi copii.
Felicitări, Oana ești o femeie de admirat! De cele mici ce să zic, sunt adorabile! Mulțumesc, Georgiana am citit acest interviu cu mare interes 🙂
????
Daca am avut rabdare? Crad ca glumesti! Am citit interviul tau de patru ori deja! De doua ori de dimineata, o data in autobuz si a patra oara acum! Le admir pe femeile care au curaj sa fac tratamente de fertilitate in FIV tocmai din cauza potentialului de nereusita. E clar ca sunt la alt nivel din punct de vedere mental decat noi, restul. Mult mai puternice. Respect!
Cred ca esti singura care a citit acest material de atatea ori. Am mesaje care imi spun ca au citit ce au citit, au vazut pozele si au dat linke….
Wau, am citit cu are interes fiecare raspuns. Se pare ca eu ma cam plang degeaba cu 1 copil care mi se pare ca face cat 3.
Cred ca e destul de greu cu 5 copilasi insa fericirea este la puterea a 5.
Deci sa ne fie rusine noua, astea cu 1-2 copii 😛
Wow! Pur si simplu ma face sa ma rusinez, ca ma plang ca e greu cu doi. Si e al nabii de greu, nici nu imi pot imagina cum e cu 5. :))) Felicitari!
Facem fan club Oana?
Waw! Jos palaria mamelor! Pentru mine sunteti niste eroi!
Aproape ca-mi e jena sa mai scriu randurile astea, cand ma gandesc la faptul ca mie-mi este teama si nu ma simt pregatita pentru un copil, la 31 de ani.
Deh… cazuri si cazuri, fiecare gandim in felul nostru.
Pai vezi ca Oana a facut la 40, deci timp mai ai 😛
Bravo Oana! Sa fiti sanatosi si fericiti cu totii!
🙂
[…] eu, doresc să am o viaţă sexuală activă şi în acelaşi timp să am grijă să nu aduc pe lume copii pe care nu sunt în stare fizic, material şi psihic să am […]