Prima întâlnire a mea cu o comunitate de mămici cu multipleți

Am aşteptat ceva timp plecarea la Cislău. Aveam emoţii ca înainte de un examen mare. Ideea de a fi laolaltă cu alte 70 de mame de gemeni şi tripleţi poate fi copleşitoare. Să mai spun că în comunitate mai erau mame care mai aveau pe lângă aceşti gemeni sau tripleţi şi alţi copii?

După părerea mea unele femei merită recunoştinţă, bonusuri şi cursuri de calificare educaţională din sfera de trainer. Este uimitor cum pot să jongleze cu timpul, finanţele şi activităţile copiilor. Este uimitor să vezi câtă tărie de caracter are o mamă ce are unul sau mai mulţi copii speciali. Unii sunt speciali recuperabili. Alţi… sunt suflete nevinovate ce îşi duc traiul într-o societate egoistă. Cu toate acestea mamele speciale nu se plâng. Mamele speciale de multipleţi socializează, fac schimb de recomandări medicale, de doctori, policlinici şi nume de documente speciale.

Am plecat în această călătorie cu un ,,mic,, dulce de la Apidava, puţină îngâmfare şi cu dorinţa de a fi invizibilă, însă cu nişte urechi de elefant. Cu greu am reuşit să pun acele întrebări ce îmi ardeau pe suflet.

Am văzut că puterea microcomunităţilor există. Am văzut implicare de N feluri. Am văzut dorinţa de a împărtăşii din experienţa, din reţete şi chiar timpul liber.
Deşi diferite, faptul că eram toate mame de multipleţi ne-a adus împreună. Unele timide, altele extrovertite. Unele răcite, altele cu chef de viaţă. Unele fumătoare, altele dornice de cafele interminabile şi somnuri lungi.

Mame singure, mame recăsătorite, mame în impas, mame mândre. Mame ce habar nu au avut până în momentul naşterii că poartă în pântec două suflete. Mame de tripleţi surprinzător de în formă. Mame ce au trecut prin “munţi şi văi” pentru a aduce pe lume un copil mult dorit.

Am întâlnit mame care nu au aşteptat să găsească literatură de specialitate în limba romană şi au apelat cu încredere la publicaţiile în limba engleză. Am întâlnit mame supra protectoare, dar şi mame dornice de a valorifica potenţialul individual al fiecărui copil.

Însă partea pe care am admirat-o la toate mamele este faptul ele au un loc de muncă. Toate îşi duceau copiii la grădi sau şcoală, mergeau la muncă, apoi iar la grădi/şcoală şi acasă. Aici era partea în care îmi doream să fiu invizibilă sau cel puţin un struţ ce îşi bagă nu numai capul în nisip ci şi ultimul fulg din coadă.

Nu ştiu dacă sau cu ce am greşit de copiii mei au fost foarte receptivi cu virusurile şi cu enterocolitele. Deşi am dat copiii la creşă de la 1 an şi două luni, practic nu am avut o portiţă pentru angajare. Mereu am fost într-un şah sau şah-mat. Mereu eram demoralizată de situaţiile create iar depresia mi-a bătut la uşa sufletului în nenumărate rânduri.

Teoretic plecarea mea la Cislău avea două scopuri. Unul, să aflu ce fac alte mame de au copii mai nevirusați şi doi, să aflu ce informaţie li s-ar fi părut mai importantă pe timpul sarcinii dar nu au avut de unde să se documenteze.

Practic nu am făcut decât să socializez cu o mică parte din mamele prezente. Răspunsuri la întrebări am primit prea puţine. Mai mult legat de perioada sarcinii.

Încă nu ştiu cum reuşesc aceste mame să aibă şi un loc de muncă şi copiii la grădi/şcoală. Încă mă documentez şi încerc eventual să lucrez de acasă.

Ceea ce am vrut să spun în acest text este faptul că în România avem o comunitate solidă a mamelor de multipleţi. Chiar dacă această comunitate a început ca una online, viaţa şi dorinţa de a se cunoaşte şi în viaţa reală a fost atât de mare încât grupul a făcut şi întâlniri anuale sau bianuale în diferite zone ale ţării.

Aş vrea să pot crea o comunitate unită precum cea din care fac parte în mediul online dar, cu mult mai multă implicare în viaţa reală. Aş vrea ca aceste mămici să se viziteze constant, să ştie fiecare nouă mămică de multipleţi, să dea sfaturi practice sau să te ajute cu două ore de curăţenie în casă. Să îţi vină la uşă cu un borcan de supă când eşti răcită sau să te viziteze la spital. Practic aş vrea o familie extinsă cu mulţi copii de gemeni şi tripleţi. Cu părinţi ce ştiu provocările multipleţilor şi pot să spună o vorbă bună.

Provocarea este grea şi necesită timp, răbdare şi oameni care să citească cel puţin aceast articol.

Dacă şi voi cunoaşteţi comunităţi locale de multipleţi, vă rog să îmi scrieţi, indiferent că sunt online sau în viaţa reală. Vreau să le cunosc, să învăţ de la ele, să transmit mai departe către viitoarele mame de multipleţi o informaţie corectă, practică şi cine ştie, chiar oferte speciale de produse necesare în perioada sarcinii şi bebelușărie.

Până la următorul articol MERGEM ÎNAINTE!!

Puteți să mă susțineți în această activitate de autoeducare a mea și implicit a dumneavoastră prin cumpărari de cafea 😀 click pe cafea 😛 ⬇️