Despre conflictele dintre frații gemeni și cum le putem gestiona sănătos

Există o fascinație în jurul ideii de gemeni și oamenii se minunează mereu când aud sau văd gemeni. Li se pare frumos, aducător de noroc, interesant să vadă cum două ființe pot fi și asemănătoare și diferite, în același timp. Totuși, creșterea și educarea lor aduc în ecuație diferite provocări. Din această cauză, pentru ca părinții să îi poată sprijini în dezvoltarea lor sănătoasă și armonioasă înțelegerea dinamicii dintre ei este crucială.

Înainte să le sărim în ajutor copiilor noștri gemeni atunci când au un conflict, e important să ne asigurăm că am pus următoarele baze ale unei relații sănătoase, atât cu ei cât și dintre ei:

• Recunoaștem individualitatea fiecăruia, îi apreciem ca persoane, nu ca gemeni, creăm timp special cu fiecare, cultivăm interese diferite, organizăm timp separat cu fiecare, în limita disponibilă.
• Oferim spațiul personal fiecărui copil. Nevoia de autonomie este foarte importantă și ei au nevoie să știe că au locușorul lor, fiecare. Chiar dacă nu le putem oferi camere separate, putem să organizăm lucrurile așa încât fiecare să aibă spațiul lui, cum ar fi sertare sau dulapuri separate, colțuri diferite din cameră cu un loc unde să se poată retrage.
• Fiecare cu jucăriile lui, chiar dacă va trebui să cumpărăm în dublu exemplar, oferim fiecăruia dreptul la jucăria lui. În aceeași măsură putem să ne referim și la haine, fiecare cu hăinuțele lui, de preferat îmbrăcați diferit.
• Acordăm atenție separată fiecărui copil. Chiar dacă poate pare un efort în plus, în timp se văd rezultate, căci ei nu se mai luptă pentru atenție.
• Adoptăm și menținem reguli clare despre cum împărțim lucrurile în casă.
• Nu îi comparăm între ei.
• Nu punem etichete.
• Observăm care sunt punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia și lucrăm cu fiecare separat pentru a-i sprijini să se dezvolte armonios. Copiii gemeni au tendința să se bazeze foarte mult unul pe celălalt, ceea ce îi face și mai dependenți. Așadar, atenție la prea multă zonă comună și prea multă implicare, căci aceasta poate fi o cauză pentru care ei nu mai sunt interesați să interacționeze cu alte persoane.
• Niciodată nu pedepsim sau îi punem să suporte pe amandoi consecințele, dacă a greșit doar unul dintre ei.
• Nu ne îngrijorăm că gemenii se dezvoltă diferit față de ceilalți copii, pentru că e normal să fie așa.
  
  

Trebuie să reținem următorul aspect:

Ca să putem face toate acestea, este nevoie ca și noi să fim BINE. Bine cu noi, bine înăuntru. E necesar ca și nevoile noastre să fie îndeplinite. Dacă noi nu ne acordăm atenție, timp, îngrijire, iubire, compasiune….atunci e greu să oferim celorlalți din ceva ce noi nu avem.

Odată analizate și conștientizate cele enumerate mai sus, putem purcede la folosirea informațiilor oferite de către specialistul Alexandra Ioana Șerb, mama cu gemeni.

Am adresat Alexandrei o serie de 6 întrebări la care a răspuns atât din punctul de vedere al unui Coach certificat pentru părinți, cât și din punctul de vedere al unei mame cu gemeni. Curioase de răspunsuri? Atunci încep interviul cu Alexandra Ioana Șerb.

1.Când apar conflictele între gemeni ?

Conflictele dintre gemeni apar încă din jurul vârstei de 6 luni, când ei încep să interacționeze și să câștige puțină mobilitate. Cel puțin atunci încep ei să le exteriorizeze.

2.Sunt diferite conflictele dintre gemeni, de conflictele dintre frații de vârste diferite? În ce ar consta diferența?

Da, conflictele sunt diferite. Și ca să înțelegem de ce sunt diferite conflictele dintre ei, e important să înțelegem, de fapt, relația dintre doi frați gemeni, care este una foarte complexă.

Copiii gemeni se dezvoltă diferit pentru că împărtășesc un atașament primar profund, încă din pântece. Pe de-o parte, ei se simt inseparabili din cauza acestei legături strânse, și, pe de altă parte, ei sunt nevoiți să se lupte pentru atenția părinților lor, ceea ce creează o stare de concurență ce le intensifică lupta. Așadar, pe cât de mult se iubesc și se bazează unul pe celălalt, pe atât sunt de vulnerabili unul în fața celuilalt. Adesea, unul dintre ei simțindu-se ”mai puțin important decât celălalt” și mereu preocupați să fie „cel favorit”.

3.Diferă conflictele dintre perechile de gemeni identici, de cele de gemeni fraternali?

Nu am găsit în literatura de specialitate informații strict legate de acest fapt. Totuși, dacă ar fi să încerc un răspuns bazat pe experiența și studiile de până acum, aș spune că perechile de gemeni de același sex, atât cei identici cât și cei fraternali, pot dezvolta o relație mai predispusă conflictelor și dezechilibrelor. Și, asta nu din cauză că sunt identici sau fraternali, adică dacă provin dintr-un ou fecundat sau din două ouă fecundate, cât din cauza faptului că, fiind de același sex, ei se pot identifica mai mult unul cu celălalt, apărând acea nevoie de apropiere-separare care, negestionată echilibrat și corect de către îngrijitori, atât părinți, cât și educatori și/sau profesori, aceasta poate reprezenta sursa intensificării conflictelor.

4.Există motive generice pentru apariția conflictelor la gemeni?

Dintre motivele observate de mine pot enumera: concurența, nevoia de afirmare, nevoia de a fi primul mereu, nevoia de a fi mai bun, nevoia de spațiu de autonomie.

Pot fi multe motive în spatele conflictelor dintre gemeni și este esențial ca părinții să înțeleagă ce se află dedesubtul stării de confict și să găsească o cale de mediere echitabilă între ei.

Gemenii au nevoie de mult sprijin (cel puțin când sunt mici) să învețe să NU fie de acord și să își gestioneze frustrarea cauzată de aceste momente de dezacord. Părinții au un rol important în acest proces dar Nu este recomandat ca ei să își lase copiii gemeni să își gestioneze singuri conflictele. Părintele are un rol activ de a modela și de a interveni pentru a restabili echilibrul atunci când este nevoie. În caz contrar, relația copiilor gemeni va fi puternic erodată la maturitate.

5.Ce metode de aplanare a conflictelor recomanzi?

Nu există baghete maghice, deși ar fi fost frumos, nu? Relația este un proces care evoluează, care crește. De aceea e important să punem niște baze sănătoase care să ne ajute în gestionarea situațiilor conflictuale.

Acum, legat de momentul efectiv al conflictului, atunci când situația este crâncenă și ei au ajuns la inevitabila luptă, las mai jos câteva idei de inspirație care pot ajuta la gestionarea momentului:

• Ne uităm puțin în interiorul nostru. Cum mă simt când se bat copiii mei? Ce trezește în mine lupta lor? Pot să merg între ei să îi ajut să se calmeze, dar să mă mențin și eu în zona de calm? Dacă da, înseamnă că îi pot ajuta să se calmeze. Dacă nu, înseamnă că sistemul meu nervos se activează cu un răspuns de avarie, din care nu mai pot oferi conectare și liniștire nimănui.
  
  Esențial în acel moment este să ajungem din nou la starea de calm interior.
  
• Merg între ei. Scopul meu numărul 1 în acel moment este să CALMEZ spiritele. Nu să văd care are dreptate, nu să arăt cu degetul spre cel care începe mereu lupta, nu să țin predici despre ce nu e ok, etc. Este despre „hai să ne calmăm prima dată”. Oferim ajutor celui rănit, dacă este cazul. Apoi, validăm emoțiile și oprim comportamentul violent.
  
• Oferim sprijin de procesare a emoțiilor. Îl lăsăm pe cel supărat să își manifeste energia emoției, însă cu limite: NU făcând rău celorlalți, ci găsind metode de mișcare a corpului precum săritul în trambulină, alergatul în jurul casei, datul în leagăn. Sunt multe metode prin care putem scoate energia din corp, iar ceea ce învață copilul este să se exprime, dar într-un mod sănătos.
  
• După ce se calmează spiritele, putem discuta calm despre ce s-a întâmplat, pe rând. Ca părinte, putem interveni să îi ajutăm să povestească situația într-un mod coerent.
  
• Urmează momentul în care îi putem întreba pe copii cum pot face altfel data viitoare. Ce pot face diferit când se va repeta scenariul. Găsim soluții împreună. Nu ne așteptăm ca data viitoare ei să fie în stare să pună în aplicare noul plan, este doar un exercițiu de repetiție, prin care învață treptat, pe măsură ce creierul va fi pregătit. Dacă copilașii sunt mici, în această etapă, putem formula noi o soluție scurtă despre ce putem face data viitoare.
  
• Nu uita: când copilul se poartă într-un mod neadecvat înseamnă că atât poate el în acel moment să comunice despre ceea ce e în interiorul lui. Comportamentul lui nu este despre „NU VREAU să mă comport bine, ci despre NU POT să mă comport mai bine în acest moment, mami, ajută-mă să ies de aici”.

6.Ai recomandări pentru persoanele din afara familiei cu gemeni?

Aș avea câteva sugesti pentru cadrele didactice:

• Tratați fiecare individ separat.
• Nu îi comparați.
• Puneți în valoare stilurile lor diferite de învățare sau abordare.
• Încercați să identificați cauza conflictului dintre ei, dacă este cazul.
• Creați contexte de socializare diferite, expunându-i treptat la interacțiuni și cu alți colegi.

După toate cele spuse, cred că este cazul să o las pe Alexandra să se prezinte, să cunoașteți și specialistul din acest interviu.

Mă numesc Alexandra Șerb sunt mamă de gemeni de 6 ani și Coach pentru părinți certificat internațional la Institutul JAI de Parenting.

Știu că teoria sună greu de pus în practică și că ni se pare că parentingul nu funcționează, că atunci când ai gemeni parcă lumea nu înțelege cât de greu este, cât de diferit…mai ales dacă nu ai ajutor.

Știu…dar sunt aici să vă spun că există speranță. Chiar dacă nu putem schimba totul într-o secundă în bine, măcar putem lucra, pas cu pas, metode de gestionare productive și eficiente, care în timp clădesc relația părinte-copil.

Parentingul nu este despre copil. Este despre părinte. Despre noi.

Parentingul este despre cum putem șlefui colțurile acelea care ne înțeapă la fiecare pas în relația cu copiii noștri.

Un pasaj din Dr. Siegel (cartea Parentaj sensibil și inteligent) m-a făcut să nu uit importanța pe care o are munca noastră interioară:

„Noi nu îi ascultăm cu adevărat pe copiii nostri, deoarece propriile experiențe fac atâta zgomot înăuntrul nostru, încât nu-i putem auzi.”

Parentingul poate să pară că nu funcționează, dar de fapt, ce nu funcționează sunt sistemele, tiparele noastre interne care ne fură capacitatea de a fi prezenți și de a răspunde într-un mod conștient și intențional în relația cu copilul.

Dacă rezonați cu acest mod de a trăi, de a exista și de a ne crește copiii (dar și cu noi un pic :D) atunci vă invit pe grupul de facebook „Parinti în echilibru”, un grup al părinților care vor să își crească copiii altfel.

Dacă aveți nevoie de sprijin în călătoria de părinți, nu ezitați să mă contactați scriindu-mi pe adresa de email alexandra@mamalapatrat.ro .

Eu lucrez deja cu părinți în variantă de 1-la-1 sau și în format de grup. Programul pe care l-am pregătit pentru părinți este de 12 săptămâni și este unul complex, menit să ofere o viziune concentrată pe iubire necondiționată, conectare, respect, înțelegere, pe crearea unui atașament securizant, pe înțelegerea sistemului nervos, pe strategii de comunicare non-violentă, pe jocul ca metodă de conectare.

În acest scop, de a ne uita spre noi mai întâi, ca să putem fi prezenți în relația cu copiii nostri, vă invit în programul de 12 săptămâni, pentru a trasa împreună harta de reper a călătoriei noastre ca părinți!

Îi mulțumesc Alexandrei pentru tipul acordat și pentru cantitatea impresionantă de informații.
Acest articol a fost realizat pornind de la o situație din viața copiilor mei. Sper să vă fie de folos. 😛

Dacă aveți situații aparte cu gemeni, nu ezitați să mă contactați pe adresa de
e-mail pentrumamedegemeni@outlook.com Promit să caut specialistul potrivit pentru a aduce soluții în cazurile aparte.

Până la următorul articol vă doresc sănătate, liniște și zâmbete de copii.
Georgiana, A.D. Mama 😀