DIN LUMEA MĂMICILOR CU GEMENI-Claudia Groza Lazăr

ARTICOL PUBLICAT INIȚIAL PE 29 MARTIE 2019

Ştiţi vorba aceea cu socoteala? Ei bine, iar mi s-a aplicat cu desăvârşire.

Marţi merg la doctor cu piciul pişcat de gângănii. Obţin avizele pentru creşă, pe care le-am solicitat valabile de joi, adică de azi. S-a uitat doamna doctor cruciş că am vrut să îi mai ţin o zi acasă şi să îi duc de joi, dar a tăcut. Surpriza a venit ieri la somnul de prânz când Denis se trezeşte şi îmi spune că burtica lui a făcut zgomot. Începe să tuşească şi îmi dau seama ce va urma. Până seara la ora 21 a vomitat de două ori. Decretez soţului că mâine vor sta acasă copiii şi dau mesaj doctorei să anuleze avizele.

Iar încep să mă gândesc. Unde am greşit? Ce nu am curăţat, dezinfectat, ignorat de data aceasta? Unde am fost plecaţi? Cu cine a intrat în contact? Dar noi, cu cine am mai intrat în contact în ziua când am fost la medic? Ce să fac de mâncare pentru regim? Dar mai are rost? Oricum nu va mânca nimic. Dat tot trebuie luat ceva. Fă listă cu produse pentru regim. Vezi ce magazin mai este deschis la ora 22. A… nu mai este, dar care deschide primul…

O mămică a spus că viaţa cu gemeni este un carusel. Una a spus că i-a dorit enorm de mult. O alta că vrea să îi crească singură cu soţul. Personal, nu ştiu cum reuşesc aceste mame să se ocupe de copii, să meargă la muncă şi să ţină şi casa. Eu mai am două luni şi fac anul de când am terminat indemnizaţia şi toooooooooooooooot stau acasă. Ce-i drept cam eram prinsă în zece chestii. De una am scăpat recent după 9 ani de activitate intermitentă. Acum au rămas numai două bloguri(ORDINE SAU DEZORDINE și De la sex la dragoste), un cont de reprezentant Avon, casa şi familia. Plus două proiecte suspendate, până Dumnezeu ştie când(unul fiind acest nou blog 🙂 ).

Dacă aveţi impresia că eu sunt zăpăcită, incapabilă să mă organizez cum trebuie, înseamnă că încă mai am de învăţat multe lucruri. Invitata mea de astăzi este o mămică cu multe realizări. O mămică cu darul scrisului, atât pe zona de manuale şcolare şi caiete speciale, cât şi în zona de poveşti pentru copii, poveşti personalizate şi implicare socială.

Membră activă în Comunitatea WAHM România( condusă de Elena Gorun, Președinta Asociației Work At Home Moms) cu o reputaţie demnă de invidiat, Claudia Groza Lazăr este ultima mămică cu gemeni ce este prezentată în acest mic proiect. Când am citit rândurile ei, am simţit aceeaşi tensiune ce o simt şi eu uneori. Dar ea, mămica autor, chiar are mai mulţi puiuţi cu care se poate lăuda. Vă las acum în compania Claudiei şi a lumii ei de cuvinte. Cărțile ei le găsiți aici.

Bucuria și împlinirea de a fi mamă

Acum ceva ani, eram permanent nemulțumită de mine, de realizările mele și de viața mea. Eram neîmplinită. Deși auzeam mereu: „Dar ai un doctorat, scrii pentru copii, ai povești în antologii, în manuale și auxiliare școlare, ai scris chiar tu caiete pentru biologie”. Nu eram mulțumită. Îmi doream copii! Deja timpul se scurgea în defavoarea mea și nu mai aveam răbdare.

Așa că, lectura unei povești mi l-a adus în viață pe cel ce avea să îmi devină soț. Citise o poveste pentru fiica lui, de care avea grijă periodic.

Cum și el iubea copiii, nu mi-a refuzat dorința de a deveni părinți cât mai repede. Ceea ce s-a și întâmplat. La prima ecografie, medicul mi-a spus: „De ce ați stat până acum?” M-am speriat teribil. Întrebând dacă este totul în regulă, mi-a arătat monitorul ecografului și a rostit: „Ai gemeni!” Atunci, m-am blocat, zâmbetul mi-a pierit și filmul a început să se deruleze în mintea mea.

Dar, totul a fost foarte bine. Cu excepția unei anemii și a unui leșin la metrou, totul a fost perfect. Am dus sarcina până la 36 de săptămâni. Chiar în noaptea dinaintea cezarienei, la orele 24, mi s-a rupt apa și am ajuns la maternitate. La 7.28 s-a născut Horia Ioanid, iar la 7.30 Ana Melania, care începuse să plângă din momentul în care a simțit că fratele său a ieșit din burtică.

Ajunsă acasă, m-am trezit singură cu ei de dimineață până seara, când ajungea soțul. Horia a fost cuminte (acum a început să își arate adevărata personalitate), dar Ana era o teroristă. Nu a vrut să stea în cărucior, în marsupiu (sistem de purtare), în nimic. Doar în brațe!

Însă, i-am iubit din prima secundă în care am aflat că voi fi mamă de gemeni. Am întrebat medicul dacă pot fi diferiți (uitasem tot ce învățasem în atâția ani de școală la biologie). Când mi-a confirmat că da, există șanse, eram încântată și mi-am setat acest vis. Când una din ecografii mi-a confirmat, am fost în al nouălea cer.

În concediul de creștere am scris multe povești, am lucrat la caiete de biologie, iar ei erau lângă mine. Acum realizez de unde Ana este fascinată de schelet și de oase.

Am organizat ateliere pentru copii, dar gândul îmi era la ei, deși știam că sunt în siguranță. Nu i-am lăsat decât cu soțul, mama, sora și de vreo două ori cu soacra mea. Nu am realizat cât de frumoasă este acea perioadă. Nu am oferit timp suficient copiilor mei. Dacă nu scriam, făceam treabă prin casă.

Apoi, am început serviciul. Ei aveau 1 an și 7 luni. A rămas soțul acasă. Îi știam în siguranță, dar nu am realizat că tot greul este pe umerii mei. Să plătesc facturi, să țin patru persoane, dar să îmi satisfac și dorințele era aproape imposibil. Meseria mă solicită foarte mult. Trebuie să fiu atentă ce spun, să fiu atentă la copii, să creez teste originale și multele altele. Am acumulat o oboseală cronică, care îmi crea agitație, nervozitate.

În vacanța de vară, soțul și-a luat serviciu. Am început să caut variante pentru noul an școlar. Am ales creșa. Însă, deși era o creșă bine cotată, nu știu exact ce s-a întâmplat, dar Horia a creat o teamă care se manifesta prin vomă, iar Ana nu mai voia să iasă din dormitor, asta după ce o făcuseră să revină la pampers, după ce învățase să ceară la oliță. I-am retras, A fost o perioadă de câteva luni, cumplită. Îi duceam la mama, mergeam la școală, apoi treceam să îi iau și ajungeam acasă. Din nou am ajuns cu ficatul în piuneze. Nu pot renunța la povești, la afacerea mea cu cărțile. Mă gândesc să renunț la învățământ și să le acord copiilor mei atenție, educație solidă în sistem homeschooling (cu această ocazie mă dezvolt și eu).

În timpul liber, deși aș lenevi cu o carte și ceva de băut, ies cu ei în parc sau la diverse activități.  Mă simt vinovată pentru că le-am furat din timpul pe care îl meritau. I-am luat cu mine să duc cărți personalizate. Îi iau cu mine la cumpărături, deși îmi promisesem că nu îi implic în „greutățile” vieții de mici.

Îmi doresc să călătorim mult și să învățăm din mers istorie, geografie, artă!
Îmi doresc să fiu o mamă blândă, înțeleaptă și veselă!
Îmi doresc să trăiesc viața frumos și să îi educ în spiritul dreptății, al bunătății și al empatiei!

L.E. 30 martie 2020
Zilele trecute am recontactat-o pe Claudia. I-am spus că vreau să mut interviul pe acest bog și am întrebat-o dacă are ceva de adăugat la cele scrise mai sus. Mi-a spus că în contextul actual oferă lecții de biologie online și lecturează povești pe pagina ei de Fb.

Aici închei o serie de articole dragi mie. O serie în care am vrut să vă arăt greutăţile, timpul, disponibilitatea unei mame cu gemeni, dar şi realizările lor deosebite. Creativitatea şi planificare sunt la ordinea zilei, iar oboseala este mereu la cote cronice.
În acest proiect mi-au fost alături şi

Cătălina Matei

Florentina Rafailă

Doralina Buga

Andreea Anghel

cărora le mulţumesc din suflet.