familie burnout parental
Ajutor pe langa mamica Recomandari de produse si servicii

Burnout-ul explicat mămicilor cu gemeni

Salutare mămici și burtici cu gemeni,

Astăzi voi despica burnout-ul în silabe, în litere și sunete de este cazul. Îl voi compara cu depresia post-natală și sper să vă pot oferii până la finalul lecturii și variante de depășire a acestei stări.

Pentru a aborda acest subiect am apelat la un specialist. Și culmea, l-am găsit pe singurul psihoterapeut specializat pe Burnout Parental din România, Alina Pop.

alina pot specialist bunout parental

I-am adresat 12 întrebări despre burnout, depresie post-partum și burnout-ul mămicilor cu gemeni.

Vă rog să vă rezervați 15-20 de minute pentru a lectura și înțelege informația din acest articol. Va face mare diferență în calitatea vieții voastre.

Articolul este creat sub formă întrebare-răspuns. Dacă după lecturare mai aveți nevoie de informații suplimentare, adresa de e-mail
pentrumamedegemeni@outlook.com sau grupul nou creat vă stau la dispoziție pentru a mă contacta. Lectură plăcută 🙂

1.Care este diferența dintre depresia post-natală și burnout parental?
Diferența o facem(noi, specialiștii) când ne uităm la cum se manifestă aceste tulburări şi anume la simptomele acestora. E important să observăm dacă acestea au cuprins fiecare arie din viața persoanei sau sunt legate doar de un anumit rol sau identitate.

Depresia post-partum (DPP) presupune o dispoziție depresivă mai tot timpul. Starea este generalizată, nimic nu ne bucură, nimic nu ne încântă.

depresia post partum


Starea nu are legătură doar cu faptul că suntem părinți, ci se leagă şi de pierderea plăcerii în legătură cu aproape toate activităţile zilnice, în toate ariile, atât acasă, cât și la muncă, în familie, cu copiii, prietenii, soţul, etc.. Trăim sentimente intense de tristeţe şi ne desconsiderăm valoarea. Iar debutul acestor stări este în primele 12 luni de la nașterea copilului.

Burnout-ul parental (căruia o să-i spun pe scurt BP) presupune următoarele 4 simptome majore:

Epuizarea fizică şi emoţională legată de rolul de părinte. Lucrurile legate de copil şi de ce avem de făcut pentru el sau împreună cu el ne descarcă de tot bateriile

*Distanțarea emoţională faţă de proprii copii. Adică nu ne mai entuziasmează, nu ne mai putem conecta la ei. Devenim mai reci, duri, agresivi cu ei, impunem limite sau pedepse care sunt disproporţionate, etc.

*Pierderea plăcerii şi a împlinirii în rolul de părinte. Rolul aceste ne enervează, parcă ne pune piedici în loc să ne aducă bucurii. Ne consumă bateriile şi ni se pare că dăm greș constant iar asta ne face să ne simţim şi mai rău.

*Senzaţia de contrast între părintele care obișnuiai să fii şi cel care eşti acum. Observi o schimbare, o înrăutățire, te simţi vinovat că nu eşti un părinte bun.

Aceste simptome pot să apără oricând, nu doar în primul an de viață al copilului. Ce ştim până acum este ca în primii ani de viaţa ai primului copil factorii de risc sunt mai mari pentru burnout parental, însă acest sindrom poate să apăra oricând, indiferent de vârsta copiilor.

Când vorbim de BP cumva rămânem îngrădiți la o singură arie care ne epuizează, ne provoacă stări de vinovăție, tristețe, frustrare, care nu ne permit să ne simțim bine sau împliniți în rolul de părinte. Dar atunci când reușim să ne desprindem câte ore de acasă ne simţim ușurați, parcă ne e mai bine, ne putem relaxa sau chiar bucura.

Diferența dintre cele 2 tipuri de tulburări se face la nivelul simptomelor primare despre care v-am scris mai sus.

Partea care poate aduce dificultăţi în a face diferența între acestea este la nivelul simptomelor secundare, pentru că aici, atât depresia normală, cea post-partum, cât şi burnout-ul la job se manifestă aproximativ la fel:

*anxietate,
*vină,
*insomnie sau hipersomnie,
*creşterea sau scăderea în greutate,
*lentoare în mişcare,
*senzaţia de vid, gol, sau de ceaţă la nivel cognitiv (dificultăţii de concentrare).

Dacă aveţi simptome asemănătoare cu cele despre care citiți aici, este important să verificați, să aflați ce se întâmplă cu adevărat şi ce anume vă dă stări şi emoţii neplăcute.

Aceste tulburări se tratează diferit, fiecare având un protocol care a fost dovedit prin studii științifice ca fiind cel mai eficient şi este necesar să îl urmați pe cel potrivit situației voastre.

Dar da, există şi cazuri când aceste tulburări de suprapun. Din acest motiv este o mai mare nevoie de a ştii exact despre ce este vorba, pentru a primi ajutorul de care orice mamă are nevoie pentru a fi bine cu ea şi de a avea relaţii pozitive cu cei dragi.

2. Ați avut paciente printre mămicile cu gemeni? Ce experiențe aţi avut cu ele?
Da, am avut.

În procesul tratării sindromului de BP nu se face o diferența foarte mare între mamele cu gemeni sau mamele cu 2 copii de vârste foarte apropiate. Chiar am sesizat o mai mare dificultate printre mamele cu copii de vârste apropiate. Cererile, aşteptările şi presiunea fiind mai mari.

În tratarea BP, indiferent de numărul copiilor, ceea ce pe mine mă asigura de un rezultat pozitiv este implicarea şi dorința părinţilor de a le fi mai bine, deschiderea de a învăţa lucruri noi şi de a face schimbări, pentru că este nevoie de schimbări atât la nivel personal cât şi la nivelul relației de cuplu, a familiei extinse şi chiar a grupului social.

3.O mămică cu gemeni este mai predispusă la burnout?
Da.

Şi este destul de simplu să ne dăm seama de ce se întâmplă asta. A avea 2 copii înseamnă mai multe griji, mai multe lucruri de făcut, mai multe cerințe.

Cel puţin în primii ani a creşte 2 copii în loc de unul este un efort mai mare din partea părinţilor. Iar presiunea vine din toate punctele, e vorba de consum fizic mai mare, emoţional, financiar, etc.

parinti de gemeni


A avea mai mulţi copii sub vârsta de 5 ani este un factor de risc pentru părinţi de a ajunge în BP.

4.Mic istoric. Ce este burnout-ul amămicilor?
Prima dată a avut denumirea de „maternal burnout”, dar în urma cercetărilor făcute şi a participanților la aceste studii s-a descoperit că este un sindrom care afectează şi taţii, nu doar mamele, aşa că a primit numele de „burnout parental”.

tatici

Burnoutul parental este o tulburare care apare atunci când un părinte este expus la un stres parental excesiv sau la un dezechilibru prelungit, fără a avea suficiente resurse pentru a compensa efectul acestuia.

Mai simplu spus, burnout-ul este rezultatul stresului prea mare,, pentru prea mult timp, fără resurse suficiente pentru a compensa.

Când auzim factori de risc nu trebuie să ne gândim la lucruri care ne pun în pericol, ci la lucruri care ne destabilizează, care poate sunt prea mult, prea des, prea rapid, etc.

Factorii de risc se referă la cererile/presiunea impuse părinților din orice direcție.


Factorii de protecție se referă la lucruri, oameni, acțiuni care ne dau o stare de bine, care ne încarcă de energie, care ne ajută și pe care ne putem baza.

5.Care sunt semnele incipiente ale burnoutului parental?
Primele semne încep cu:

*Irascibilitatea, nervi, lipsa răbdării, un ton mai aspru sau mai ridicat în discuțiile cu copiii sau cu partenerul.

*În acelaşi timp sunt sentimente de vinovăţie, că nu eşti bun ca părinte sau că nu faci îndeajuns.

*Dorința de a face mai bine, dar în acelaşi timp lipsa energiei în corp pentru asta.

*Se observă reacţii mai puternice sau chiar disproporționate faţă de copil şi/sau partener, ceartă, pedepse.

*Avem momente când ne enervează orice ar face, aşteptăm cu nerăbdare să plece la grădinița/scoală, ca să ne eliberăm, sau noi aşteptăm cu nerăbdare să plecăm de acasă, la serviciu, la cumpărături, oriunde.

*Epuizare fizică şi mentală, dorința de pauze sau de momente de libertate deplină, agitație internă, mâncat compulsiv, mai mult timp petrecut pe social media, Netflix.

*Apar discuţii şi conflicte în relația de cuplu. Mamele nu simt suportul de care ar avea nevoie, se simt singure în creşterea copilului, iar taţii chiar dacă încearcă, parcă nu le iese. Iar aceste lucruri se resimt în relaţia de cuplu care nu prea mai merge aşa cum ai vrea.

Pe lângă acestea simptomele apar şi cele despre care am vorbit la diferența dintre BP şi depresia post-partum: epuizare legată de rolul de părinte (fizică, cognitivă, emoţională), distanțarea emoţională faţă de proprii copii, pierderea plăcerii şi împlinirii ca părinte, senzaţia de contrast dintre părintele care obișnuiai să fii şi cel care eşti acum, sentimente de vinovăţie, dificultăţi de concentrare, anxietate, comportamente compulsive – mâncat pe fond emoţional, alcool, social media în exces sau Netflix, gânduri catastrofale, dorința de a scăpa de situaţia în care se găsesc, etc.

6.Se tratează cu medicamente BP?

Depinde foarte mult de situaţia în care se găsesc părinţii.

Dacă au un nivel ridicat de BP sau au vreo comorbiditate cu o altă tulburare cum ar fi un episod depresiv sau anxietate generalizată care duc la gânduri suicidare, la incapacitatea de a se mai ridica din pat, sau o altă situaţie de criză, atunci da. Este important să meargă la un control la un medic psihiatru şi să urmeze un tratament dacă primesc această recomandare.

Însă, dacă părinţii sunt atenţi la ceea ce se întâmplă cu ei şi acționează în timp util, nu este nevoie să se ajuta la tratament medicamentos pentru a se recupera.

Dar acest mod de tratament medicamentos eu îl consider necesar doar în anumite cazuri, cum am explicat mai sus.

În rest, tratamentul pentru BP se face urmând un proces de psihoterapie, printr-o reorganizare internă cum ar fi:

*cunoaștere de sine,
*gestionare emoţională,
*psihoeducatie,
*învățarea unor noi abilitați de comunicare, etc

Toate în funcție de nevoia fiecărui părinte.

Tratamentul pentru BP se face şi printr-o reorganizare externă a mediului, care contribuie ca un factor extern de mare risc de cele mai multe ori.

7.În cât timp se poate trata burnout-ul?
Fiecare părinte are propria poveste de burnout. De aceea şi modul în care se va elibera din ghearele acestor simptome este diferit.

Eu aplic un program special pentru a trata aceste simptome, program care durează 8 săptămâni, cu o întâlnire pe săptămâna.

Aceste întâlniri durează în jur de 2 ore-2,5 ore. Acesta este singurul program din țară dedicat sindromului de burnout parental, fiind un program care a luat ființa în urma cercetărilor științifice din această arie.

Studiile arată că fiecare întâlnirea are un efect considerabil în reducerea simptomelor burnoutului (din nou diferă de la părinte la părinte) undeva între 10-30%.

Aş putea spune că după 8 întâlniri cu siguranța părinţii vor simţi o reducere semnificativă a simptomatologiei şi vor avea o mulțime de noi abilitați pe care le pot pune în practică imediat pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.

De precizat:

Tratamentul BP se poate face atât individual cât şi în grup. Aici ţine de preferința fiecărui părinte şi de ritmul în care îşi dorește să meargă, însă, în orice variantă este nevoie de timp şi de răbdare pentru a ajunge la un final pozitiv pentru toată familia.


Nu este ceva ce se transformă sau de care scăpăm peste noapte.

Pentru mine a durat mult timp până am ajuns în BP şi câteva luni bune pentru a depăși situaţia.

Este nevoie de timp pentru a desluși şi rearanja viaţa unui om. Pentru a ajunge în BP sunt mulţi factori care contribuie, iar unii dintre ei presupun schimbări în felul de a fi al fiecăruia, iar asta nu se face imediat.

8.Se poate trece de la depresie post-partum la burnout?
Da, şi pot să fie şi concomitent.

9. Se poate trece de burnout în momentul conștientizării?
Conştientizarea este un pas către rezolvare, către vindecare, însă nu este singura care produce schimbarea.

Primul pas este să conștientizăm ce se întâmplă cu noi.
Următorul este să aflăm ce putem face în prezent pentru a îmbunătăţi un pic situaţia.

Urmează să aflăm de ce am ajuns în situaţia asta, care sunt vulnerabilitățile noastre sau factorii de risc care ne-au epuizat, şi să construim sau reconsolidăm factorii noștri de protecție.

10. Familia pacientului îşi dă seama de stare de burnout a acestuia?
Dacă sunt atenţi, da, îşi pot da seama destul de uşor.

Se vede pe faţa unui om atunci când este epuizat. Se vede în modul în care vorbește, în modul în care se poartă, în relaţia pe care o are cu copiii. Şi la fel de uşor îţi poţi da seama şi uitându-te la copii, dacă ei au o relaţie bună cu părinţii lor şi dacă răspunsul este nu, atunci e important să te gândeşti (ca membru al familiei extinse sau nu) ce poţi face pentru a aduce un plus de bine.

BP produce şi schimbări la nivelul cuplului. Fiind epuizaţi şi irascibili, discuțiile se intensifică, apar mai multe certuri, o scădere a dorinţelor sexuale, poate chiar fantezii adulterine sau, unii, chiar pot începe relaţii extraconjugale. Aşa că partenerii îşi pot da seama foarte repede când celălalt nu este bine.

11. Ajută, le învinuiesc sau sunt indiferente persoanele din exterior, că de, este mamă şi trebuie să le suporte precum au suportat şi mamele mamelor noastre?
Cel mai des în terapiile mele cu persoane aflate în burnout parental sau în risc, familia nu este chiar un factor de protecție, ci mai mult de stres.

Se pune presiune pe mame să le facă pe toate. Există multe așteptări, prea puţină comunicare fără învinuiri şi aşa mai departe.

Empatia faţă de mame nu este pe cât ar trebui arătată sau practicată şi cel mai dureros este ca şi mamele sau taţii la rândul lor nu pun în practică compasiunea faţă de sine.

Compasiunea, empatia, înțelegerea de sine sunt componente tare importante în tratarea BP.

12.Cum se poate recupera o mămica din burnout? Care este procesul de recuperare?
Cum am zis prima dată este foarte importantă conştientizarea. Conştientizarea faptului că nu mă simt bine şi sunt deschisă şi să fac eforturi în a mă duce să văd ce se întâmplă cu mine. Asta demonstrează faptul că îmi prioritizez sănătatea şi starea de bine şi în acelaşi timp calitatea relațiilor cu cei din jur. Calitatea relațiilor fiind primul lucru care se degradează în cazul BP.

Ce bine ar fi dacă părinţii ar ajunge în terapie când sunt doar în risc şi nu când au ajuns în BP, dar niciodată nu e prea târziu!


Urmează să facă o evaluare şi să înceapă un demers individual sau de grup. În ambele feluri se poate ajunge la rezultate pozitive în tratarea BP, însă în grup este un plus, cel al suportului unui grup de oameni care trec prin ceva asemănător cu tine.

În funcție de nivelul de burnout în care sunt încadrați părinții, sau dacă este vorba doar de un risc, se aplică anumite direcții.

Ce fac eu:

Pentru părinții în BP cu nivel ridicat primii paşi sunt de consiliere şi psihoeducatie:

*ne uităm la cum funcţionează organismul, ce face stresul şi cum îl putem contracara prin acțiuni foarte mici
*creăm un program de somn care să li se potrivească, acolo unde este nevoie facem training al somnului,
*ne uităm la partea de nutriţie şi modul în care se alimentează. De cele mai multe ori mâncatul compulsiv este o problemă, sau prea puţină hrană pe timpul unei zile. De asemenea hidratarea este foarte importantă.

După ce aceste lucruri sunt puse cât de cât la punct iar părinţii încep să prindă un pic de energie, atunci putem trece în sine la tratarea celorlalte simptome. Şi cum putem să vorbim de psihoterapie.

Vom acoperi fiecare arie a factorilor externi şi interni pe care părinţii îi au şi vom vedea ce modificări putem aduce pentru a-i ajuta să fie mai bine cu ei şi în relațiile lor, atât cu copiii, cât şi cu partenerii.

Recuperarea nu se întâmplă imediat sau peste noapte, este nevoie de puţină răbdare, încredere şi direcționarea acțiunilor către sine pentru a avea un răspuns pozitiv.


Dar pot să vă asigur că tratarea Burnoutului Parental este posibilă pentru fiecare părinte.

Mulțumesc doamnei psiholog pentru informațiile aduse comunității mămicilor de gemeni. Dar pentru că este și ea mamă, am invitat-o să se prezinte.

Eu sunt Alina Pop, psiholog clinician şi psihoterapeut. Sunt soție și mama unei fetițe de 4 ani.

psiholog alina pop



Cunosc acest parcurs, cunosc acestă tulburare pe propria piele şi de aceea am şi ales să mă specializez în acest domeniu.

Deşi sunt psiholog, acest BT nefiind ceva cunosc în țara şi eu “m-am lovit” de confuzia cu depresia şi am urmat protocolul specific de tratament medicamentos şi psihoterapie, însă, rezultatul nu a fost unul pozitiv, pentru că de fapt eu mă confruntam cu altceva.

Aşa am ajuns să aflu despre cele două profesoare de la Institutul de burnout parental din Belgia. Am urmat cursul lor de specializare şi am reușit să-mi depășesc propria dificultate şi să îmi reconsolidez stima de sine ca mamă, să am o relaţie bună cu fiica mea şi să învăț să fiu o parteneră de cuplu şi de co-parenting alături de soţul meu.

Acum lucrez cu părinţii pentru a-i ajuta să fie mai bine cu ei, în relația cu copiii şi cu partenerul. În acest moment sunt singurul psihoterapeut specializat pe Burnout Parental din România.

În curând voi începe înscrierile pentru un grup de lucru pe BP care durează 8 săptămâni, cu o întâlnirea pe sapt de 2-2,5 ore. Este singurul de acest fel în România. Vom începe lucrul după jumătatea lunii aprilie, iar pentru cei care sunt interesați îi invit într-un call gratuit de 30 de minute în care putem vedea cum îi pot ajuta (aceste informaţii vor fi disponibile în cel mai scurt timp pe paginile mele)

Deşi site-ul este încă în lucru, peste câteva zile va fi disponibilă pagină pentru înscrierile la grupul de burnout parental.

În rest mă puteţi găsi şi îmi puteţi scrie pe pagina de Facebook  şi pe Instagram

@psih.alina. pop

Vă las şi link-ul testului pentru a vă face singure o evaluare.

Zi lină şi o primăvară cu pace şi armonie!

Îi mulțumesc mult doamnei psiholog pentru informațiile oferite.
Dacă voi aveți alte întrebări și nelămuriri despre sarcina gemelară sau alte tulburări din sarcină sau după naștere, vă stau la dispoziție în comentarii sau pe adresa de e-mail a blogului.

Vă doresc un 8 Martie ferici t:)

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Foarte util articolul. Am o prietenă cu gemeni căreia i-am transmis mai departe articolul.

    1. Pentru mame de gemeni spune:

      Multumesc mult.

      Promit sa caut cat mai multa informatie de calitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.